Ce am învățat de la tata

Tata, Ciurea Gheorghe, este cizmar in comuna Ianca, județul Olt.

Aici m-am născut eu și mâinile lui mari cu care lucra la mașinile de cusut sunt printre primele mele uimiri. De peste 70 de ani merge in fiecare zi la atelierul lui de cizmărie. Vine la masă dimineața la 8:30,  la prânz la ora 14 și seara 20:30 (după ce spune vremea la ProTv). Își câștigă și azi banii pentru pâine cu fiecare leu pe care cei care repară un pantof, un papuc sau un ham pentru cai îl plătesc (dacă au, dacă nu îi aduc o bucată de brânză sau un pepene de Dăbuleni). A fost ucenic la un meșter cizmar, a preluat atelierul și a căutat mereu să predea la rândul lui meseria și uneltele ei. Găsise un copil sărman într-o vreme, dar revoluția a venit și cu pantofi de carton și cu „adidași” de toate culorile. Și, mai ales, s-au dus cu toții în Spania, Italia, Anglia și alte locuri unde câștigă mai bine. 

Cine să mai vrea să se facă cizmar, la țară?! O să facem un muzeu din atelierul de cizmărie, să păstrăm mașinile de cusut Singer și Neuman, care funcționează de peste 70 de ani!

Atelierul lui de cizmărie a fost de-a lungul anilor locul de întâlnire a multor oameni pe care tata îi aprecia. El își vedea de lucru și asculta discuțiile lor. Prima învățătură pe care mi-a transmis-o a venit firesc: să te înconjori de oameni de la care ai ce să înveți.

A doua, o continuare logică: mereu ai ceva de învățat, caută să înțelegi ce e nou. Tata are un respect deosebit pentru știință și pentru oamenii învățați. I-am spus, in 1975, că vreau să merg la liceul de informatică. Nimeni nu auzise la noi la țară de așa-ceva. Dar tata avea o curiozitate și o dorință avidă pentru tot ce este nou. A fost primul de pe „linia” noastră care și-a cumpărat televizor. Prin anii 60, s-au dus să muncească la Arad și a venit de acolo cu un TEMP 6, cu lămpi. Îmi amintesc cum în primăvara lui 1968 foarte mulți oameni au venit la noi, tata a deschis ușile și ferestrele la sufrageria mare unde era televizorul. Erau toți îngrijorați, cei de vârsta lui primiseră convocare de la armată.

Tata e un om foarte respectat pentru că a fost toată viața lui un om cinstit, in care vecinii și consătenii lui au încredere. „Caută să câștigi încrederea oamenilor și să te comporți cinstit în orice împrejurare. Învățătura asta este despre integritate și onestitate, valori cu care am crescut.

În monografia satului nostru scrisă de domnul profesor Stan Stăvaru apare o notă despre cum s-a construit prima școală. Oamenii din sat aduceau grâu și porumb pe care îl dădeau pentru lemnele aduse de oameni de la munte. Bunicul tatălui, străbunicul meu, Ciurea Radu, era cel care se ocupa de acest schimb. „Nouă nu ne trebuie nimic din ceea ce n-am muncit noi” i-a spus bunicul lui. Și tata mi-a spus și mie. Și m-am pus să fac lucruri pe care le puteam face. Înainte de a merge la școală, bunicul meu, Ciurea Vasile, m-am învațat să scriu și să socotesc. Tata avea la atelier un depozit de carimbi
 de cizme de război și mă punea să fac inventarul lor. Ani de zile făceam stocul, nu cred că ar fi venit cineva vreodată să le verifice. Dar, tata le avea pe inventar iar eu trebuia să-l actualizez.

Aș avea multe altele de povestit. Dar, toate aceste povești au la bază aceste învățături fundamentale pe care tata mi le-a transmis în cei șapte ani de-acasă: respect, incredere, cinste, integritate, pasiune pentru nou, lucrul bine făcut.

Le-am scris aici pentru că acest blog este despre responsabilitate. Este responsabilitatea mea sa le transmit mai departe.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s